Constipația

Constipaţia este reprezentată printr-un tranzit intestinal lent, prin probleme la nivelul intestinelor, care se concretizează în dificultatea de eliminare a scaunului şi printr-o frecvenţă redusă a acestui proces.

Atunci când este vorba despre constipaţie, nu se cataloghează neapărat drept  o afecţiune, simptomele acesteia fiind cele care semnalează problemele la nivelul intestinelor. Practic, constipaţia nu este o boală, ci este determinată  de ceea ce simte pacientul în cauză, de simptome.

Constipaţia este de mai multe tipuri, în funcţie de cauzele care conduc la instalarea acesteia. În funcţie de gravitatea tipului de constipaţie, se stabilesc şi metodele prin care poate fi combătută.

Constipaţia se poate instala fiind  favorizată de anumiţi factori şi de anumite contexte medicale dobândite sau moştenite în  bagajul genetic.

Tipurile de constipaţie se pot instala  atunci când tranzitul intestinal este afectat de o alimentaţie deficitară, săracă în fibre, de o hidratare necorespunzătoare, atunci când exerciţiile fizice lipsesc cu desăvârşire, în cazul obezităţii,  când organismul trece prin anumite transformări, cum ar fi perioada de sarcină, când se ignoră nevoia de a merge la toaletă sau când se face abuz de laxative sau se administrează fără o prescripţie medicală.

Consumul de medicamente şi bolile care necesitită aceste tratamente pot reprezenta o cauză ce poate genera dezechilibre la nivelul intestinelor. Printre afecţiunile  care pot determina probleme la nivelul intestinelor şi  instalarea constipaţiei, sunt disfuncţiile neurologice, metabolice şi endocrine, plus  afecţiunile care vizează organele digestive.  Efectele acestora influenţează mişcarea materiilor fecale prin colon şi rect. Printre aceste boli pot fi enumerate boala Parkinson, accidentul cerebral, diabetul zaharat, hiper şi hipotiroidia, traumatismele coloanei vertebrale, scleroza multiplă, sindromul Down, hipercalcemia, uremia, Lupusul eritematos sistemic, sclerodermia sau bolile colonului şi rectului precum  obstrucţiile intestinale, aderenţele, tumorile, stricturile colorectale sau cancerul.

Astfel, constipaţia poate fi favorizată de o serie de factori. Sunt persoane care suferind de anumite afecţiuni grave, dobândesc şi acestă problemă a tranzitului intestinal. Însă există şi cazuri în care constipaţia se instalează doar din cauza faptului că persoana în cauză nu îşi ascultă organismul, nu respectă o dietă alimentară echilibrată şi nu are un stil de viaţă sănătos, în care sunt incluse mişcarea, odihna, hidratarea şi alimentele sănătoase.

Evacuarea materiilor fecale la un interval de câteva zile, scaunele fiind tari şi deshidratate, indică instalarea unui tip de constipaţie întâmplătoare. Cu acest tip de constipaţie, se poate confrunta oricine, atâta timp cât îşi schimbă  obiceiurile zilnice. Modificarea programului, deplasările scurte, schimbarea dietei pentru câteva zile, toate pot conduce la instalarea constipaţiei întâmplătoare.  Se tratează uşor, dispărând odată cu reluarea activităţilor şi obiceiurilor normale, aceasta nepresupunând neapărat tratament medicamentos.

Un alt tip de constipaţie este cea simptomatică. Acesta se manifestă prin balonare,  dureri abdominale, rărirea scaunelor şi consistenţa moale a acestora. Este constipaţia care apare în cursul altor afecţiuni, începând şi terminându-se odată cu acestea. Odată traversat episodul de boală, organismul se redresează şi îşi reia echilibrul  şi pe acest palier.

Constipaţia cronică este instalată atunci când evacuarea intestinului se face cu o frecvenţă foarte scăzută, chiar şi  la peste patru zile, consistenţa scaunului este redusă , când este  dur, are o cantitate   redusă şi culoare închisă, atunci când apare  senzaţia falsă de solicitatea a scaunului, când se resimt durerile de cap, insomnia, oboseala, balonarea şi  gustul neplăcut şi nefiresc resimţit în cavitatea bucală. Acest tip de constipaţie este urmarea unor tulburări de ordin funcţional care conduc la încetinirea progresiunii conţinutului colonului. De asemenea, instalarea constipaţiei cronice poate fi susţinută de  slăbirea musculaturii abdomenului şi a perineului, vârsta înaintată, sarcinile repetate, sedentarismul, obezitatea, hidratarea insuficientă, insuficienţa celulozei alimentare, inhibarea voluntară  şi repetată a defecaţiei, nerespectarea necesităţilor semnalate de organism. Acest tip de constipaţie poate fi durerosă sau necomplicată, însă netratată se poate manifesta toată viaţa. Tratarea constipaţie presupune intervenţia asupra stilului de viaţă, a  alimentaţiei şi prin administrarea  la timp a tratamentului potrivit.

Constipaţia poate genera apariţia anumitor complicaţii, destul de neplăcute, care pot influenţa calitatea vieţii.  Astfel pot apărea hemoroizii, fapt datorat forţării defecării, sau  fisurile anale, cauzate de trecerea unui scaun voluminos şi tare prin anus, fenomen care se manifestă şi prin apariţia  petelor  de sânge pe suprafaţa scaunelor.

Poate apărea şi fenomenul prin care o porţiune a mucoasei rectale este exteriorizată, fenomen denumit prolaps. Acest context va conduce la o secreţie foarte mare a mucusului intestinal şi evidenţierea acestuia la tuse şi efort fizic.

O  altă urmare a constipaţiei poate fi impactarea scaunului, forţa musculară nefiind suficientă pentru a elimina un scaun voluminos şi dur. Acest fenomen se întâmplă, în special, la vârstnici şi copiii mici.

Din aceste motive, simptomele constipaţiei cronice nu pot fi neglijate şi se impune luarea de măsuri, prin apelarea la ajutor medical. Chiar dacă persoana în cauză poate considera că aşa funcţionează organismul său, efectele secundare nu vor întârzia să apară. Organismul uman  funcţionează bine atunci când este în echilibru, iar simptomele constipaţiei trag un semnal de alarmă că acest echilibru s-a deteriorat.

Diagnosticarea constipaţiei va fi făcută de către medicul gastroenterolog. Acesta va cere toate datele necesare de la pacientul în cauză. Pe baza istoricului medical, al contextului respectiv şi al investigaţiilor stabilite, medicul va putea pune diagnosticul corect şi va prescrie tratamentul potrivit.

Medicul poate apela şi la o serie de alte investigaţii care vor ajuta la depistarea cauzelor care pot fi răspunzătoare de  aceste întârzieri intestinale.

Studiile de laborator sunt  utile în cazul depistării nivelului de hormoni sau pentru descoperirea  eventualelor tumori sau a unui număr crescut de leucocite.

Apelând la studiile imagistice, medicul poate obţine  informaţii legate de problemele intraabdominale,  în cazul pacienţilor care manifestă dureri abdominale acute, febră foarte mare sau leucocitoză.

La clisma cu substanţă de contrast, medicul va apela pentru depistarea unui volvulus sau a stricturii colonice.  Se va administra o soluţie pe bază de bariu  prin intermediul unei clisme, vizibilitatea acesteia la o radiografie indicând zonele cu probleme.

Medicul va indica efectuarea unei colonoscopii,  investigaţie care poate ajuta la vizualizarea în timp real a posibilelor leziuni existente, pecum şi la prelevarea probelor pentru biopsie. Se examinează colonul printr-un aparat tubular numit endoscop.

Defecografia este necesară în cazul în care pacientul este suspectat că ar prezenta o obstrucţie la nivelul canalului anal.

Toate aceste investigaţii au rolul de a ajuta medicul în diagnosticarea corectă, în confirmare simptomelor constipaţiei, stabilirea tipului acesteia  şi în găsirea tratamentului potrivit.

Medicul va alege tratamentul, ţinând cont de  cauzele care au generat instalarea constipaţiei şi la apariţia simptomelor specifice.

Modificarea dietei şi a stilului de viaţă pot ameliora, în cele mai multe dintre cazuri,  simptomele constipaţiei. Se va mări consumul de fructe şi legume proaspete, se va urmări o  hidratare corectă, se vor introduce în meniu  cereale nedecorticate şi seminţe de plante şi se vor evita mâncărurile grase şi prăjite. Se va stabili şi respecta  un orar fix de masă, se vor efectua exerciţii fizice şi se vor lua în calcul semnalele organismului, fără a se neglija nevoia de a merge la toaletă, indiferent de context. Se vor elimina obiceiurile alimentare nesănătoase, apelându-se la relaxare şi deconectare, masa fiind servită încet, cu înghiţituri mici şi  bine mestecate, nu rapid şi într-o stare de agitaţie.

Pentru cazurile mai severe care impun tratamente scurte sau de durată, medicul prescriind  medicaţie laxativă pe bază de fibre, uleiuri minerale, magneziu sau alte substanţe. Rolul acestora este  de a favoriza formarea bolului de materii fecale, de a stimula defecarea, de a lubrifia şi de a creşte motilitatea colonică prin diverse tipuri de mecanisme.

Sunt cazuri extreme şi complicate  în care medicul specialist decide că trebuie intervenit chirurgical. Sunt situaţiile în care ar trebui investigate  cauzele severe care au condus la instalarea  constipaţiei, cum ar fi volvulusul, ischemia şi infecţia intestinală.

Activitatea intestinală presupune un întreg proces. Pe măsură ce are loc  tranzitul alimentelor semi-lichide, din intestinul subţire către capătul intestinului gros, se va absorbi foarte multă apă, fapt ce va favoriza formarea scaunului. Contracţiile musculare care au loc în intestinul gros au rolul de a împinge deşeurile acumulate înspre rect, asigurând astfel o activitate normală.  Atunci când  activitatea intestinală este lentă, este vorba despre constipaţie, scaunul acumulat devenind tare şi uscat, din cauza deshidratării excesive.  Motivele pentru care se produce acest fenomen sunt fie o absorbţie mult prea mare de apă din partea colonului, fie contracţiile musculare ale acestuia, care pot fi prea lente şi nu favorizează un tranzit în timp optim, fecalele stagnând prea mult timp, deshidratându-se, schimbându-şi consistenţa şi volumul.

Indiferent cu ce tip de constipaţie ne confruntăm, trebuie luate măsurile impuse de caz. Revenim la obiceiurile normale după care funcţionează organismul nostru, intervenim asupra alimentaţiei şi stilului de viaţă, apelăm la tratamente, totul pentru a remedia acestă problemă a intesinelor. Constipaţia netratată  influenţează caliatatea vieţii unui adult şi poate genera probleme de sănătate.